Ioan a văzut o mare mulțime pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, seminție, popor și limbă, stând înaintea tronului. Este o imagine a sfârșitului. În multe biserici obișnuite, o mică parte din ea stă deja în sală duminică dimineața.
Aproape de sfârșitul Bibliei există o imagine pe care mulți creștini o poartă cu ei toată viața.
După aceea m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului.
Este o viziune a sfârșitului tuturor lucrurilor. Și totuși, dacă vă uitați în jur în multe biserici obișnuite, într-o duminică obișnuită, puteți vedea deja o mică parte din ea.
Citiți versetul încet și un lucru iese în evidență. Mulțimea nu este descrisă ca oameni care odinioară aparținuseră unor neamuri și limbi. Ei sunt în continuare din orice neam, seminție, popor și limbă, stând înaintea tronului.
Mai devreme în carte, cântarea nouă cântată Mielului spune același lucru: „ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam” (Apocalipsa 5:9, Cornilescu).
Cerul, în viziunea lui Ioan, nu șterge locul de unde au venit oamenii. Bunica persană, studentul ucrainean, fermierul danez și asistenta medicală din Ghana nu sunt transformați într-o mulțime uniformă. Sunt adunați, fiecare ușor de recunoscut ca fiind el însuși, și toți se închină aceluiași Domn.
Pentru noi, acesta este un lucru plin de speranță. Limba pe care ai învățat-o de la mama ta nu este ceva ce trebuie să lași la ușa cerului. Și dacă nu acolo, atunci nici la ușa bisericii.
Imaginați-vă o biserică dintr-un oraș obișnuit. Nu o congregație internațională mare, ci doar o biserică locală care predică în limba țării. Într-o duminică oarecare, în sală ar putea fi un cuplu venit din Iran acum câțiva ani, un tânăr care a fugit de războiul din Ucraina, un student de schimb din Brazilia, o familie din Filipine, o bunică venită din străinătate în vizită la nepoți.
Fiecare dintre ei a venit să se închine. Unii urmăresc bine predica. Unii urmăresc părți din ea. Pe unii îi poartă mai ales cântările, fețele și bunătatea oamenilor din jur.
Sala aceea este deja o mică pregustare a Apocalipsei 7:9. Orice neam, seminție, popor și limbă e încă departe, dar patru sau cinci dintre ele sunt chiar acolo, stând împreună.
Pavel scrie: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28, Cornilescu)
Unitatea în Hristos n-a însemnat niciodată uniformitate. Biserica din Antiohia îi avea printre conducătorii ei pe Simeon, numit Niger, și pe Luciu din Cirena (Faptele Apostolilor 13:1). Epistola către Efeseni le spune credincioșilor dintre neamuri: „Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19, Cornilescu). Concetățeni, nu oaspeți tolerați.
Iar la Rusalii, prima predică a bisericii a fost auzită de fiecare om „în limba noastră, în care ne-am născut” (Faptele Apostolilor 2:8, Cornilescu). Din prima dimineață, Evanghelia a călătorit în multe limbi și n-a cerut nimănui să renunțe mai întâi la a lui.
Bisericile care observă multele limbi din sala lor găsesc adesea moduri simple de a le onora:
O cântare în două limbi. O strofă în limba țării, una în limba unei familii din sală.
Rugăciunea Domnească, fiecare în limba lui. Toată lumea se roagă în același timp, cu cuvintele pe care le-a învățat prima dată. Este unul dintre cele mai frumoase sunete pe care le poate face o biserică.
O citire din Scriptură făcută de un membru în limba lui maternă, cu textul pe ecran în limba locală.
O masă comună la care fiecare familie aduce ceva de acasă.
Nimic din toate acestea nu are nevoie de o strategie. E nevoie doar de cineva care să observe cine este în sală.
Partea cea mai grea, pentru mulți invitați, rămâne predica însăși: patruzeci de minute cu cele mai importante cuvinte ale săptămânii, într-o limbă pe care o stăpânesc doar pe jumătate. De aceea construim MulingStream. Un invitat scanează un cod, își alege propria limbă și urmărește predica în direct pe propriul telefon, ascultând sau citind. Când predicatorul citează un verset, Smart Hints îi arată invitatului acel verset dintr-o traducere a Bibliei în propria limbă. Biserica nu alege nimic dinainte: fiecare invitat alege dintre 200+ de limbi, inclusiv variantele lor regionale.
Construim și tichete pentru biserici, astfel încât o biserică să poată ține traducerea pornită în fiecare săptămână și să plătească doar când cineva ascultă cu adevărat. Puteți citi despre ce construim.
Apocalipsa 7 se încheie cu o făgăduință pentru marea mulțime: „Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:17, Cornilescu)
Orice neam, seminție, popor și limbă, adunate și acasă. Până în ziua aceea, fie ca fiecare invitat din biserica voastră să găsească un loc în care este văzut, și fie ca biserica voastră să fie binecuvântată în toate limbile ei.
Vă arătăm totul în direct, în aproximativ cincisprezece minute. Nimic nu se decide în timpul apelului și nimic nu urmează după el: vedeți, iar apoi voi judecați.